About life! About an artist! & How to help!

If you're awake, you are blessed. Life is a priceless gift, appreciate every minute of it. 

*This post is about a case of a guy from my town, an acquaintance of mine.*

Nicolae Vasile Pavil (Nicu) has 20 years and he loves music; this is why, this years, he graduated from High School of Arts. 

Everything was fine until he fell in the bathroom and felt that something is wrong. After that unpleasant incident, he made a CT scan and his life changed, because he was diagnosed with vestibular schwannoma.  

"A vestibular schwannoma, often called an acoustic neuroma, is a benig primary intracranial tumor of the myelin-forming cells of thevestibulocochlear nerve (8th cranial nerve). A type of schwannoma, this tumor arises from the Schwann cells responsible for the myelin sheath that helps keep peripheral nerves insulated. Approximately 3,000 cases are diagnosed each year in the United States with a prevalence of about 1 in 100,000 worldwide. It comprises 5–10% of all intracranial neoplasms in adults. Incidence peaks in the fifth and sixth decades and both sexes are affected equally." (http://en.wikipedia.org/wiki/Vestibular_schwannoma)

Now he must undergo a surgery in Germany. The cost of surgery is 30.000 € !!! This amount is huge for his family, because his father is unemployed and his mother is a nurse. 

So, if you think everybody deserve a chance to live and you want to help him, you can transfer some money in these two bank accounts: 

RO16RNCB0318076677910001 

RO40RNCB0579076677910002

The official result of CT scan: 

(http://www.gazetabt.ro/local-haideti-sa-l-ajutam-pe-nicu-un-baiat-cu-probleme-grave-de-sanatate.html)

File din poveste

Știu, nu am mai scris de mult timp. 

Nu am scris pentru căƒ nu am vrut, nu aveam starea necesară și de fiecare dată când începeam să scriu câte ceva, se termina în 3 minute închizând brusc fereastra.

Sper că sunteți bine, că toată lumea a început școală / facultatea așa cum trebuie sau continuă activitățile începute așa cum și-a propus. Eu încep să mă obinuiesc cu viață de aici, cu persoanele de aici, mai puțin cu vremea care e mereu schimbătoare și asta îmi dă bătăi de cap.

Dacă vine vorba de școală, sunt destul de încrezător în ceea ce privește viitorul meu, bazându-mă pe cum decurg lucrurile până acum. Sunt destul de mândru, că la primul assignment am luat un procent mare, procent care mă clasează printre primii.

În sfârșit mi-am făcut timp și împreună cu Mădă am reușit să mergem ieri la Transport Museum, unde am rămas destul de impresionat de toate exponatele de acolo. Mai jos aveți și câteva fotografii.

Să ne auzim cu bine!

Prima impresie

E frumos! 

Îmi place, nu am ce comenta. De când am ajuns, totul e schimbat. În primul rând, sunt șocat de mentalitatea persoanelor. Sunt altfel, fac parte din altă lume. Să vă prezint unul dintre exemple: în timp ce căutam cazare și eram obosit, nervos, nu găseam strada pe care trebuia să ajung, în fața unui restaurant un bătrânel tragea dintr-o pipă. Mi-a plăcut atât de mult cum arăta bătrânelul respectiv, așa încât nu am putut să mă abțin și am zâmbit vizibil, drept pentru care bătrânelul mi-a zâmbit înapoi, spunându-mi „ Hello! Have a nice day! ”. 

Sunt sigur că faza asta îmi va rămâne mult timp in minte, pentru că am fost tare surprins și încă sunt de ceea ce mă „întâmpina” aici. 

Eu sunt bine sănătos, asta dacă intereseaza pe cineva. Stau într-o căsuță care îmi place, partea mai puțin bună este ca acest cartier e foarte populat de indieni. Ieri seara, îmi plangea stomacul și bineînțeles că m-am aruncat in primul restaurant care mi-a ieșit în cale. Mi-am comandat ceva ( când mi-a adus, mi-am dat seama că cerusem orez cu pui) și cum mânancam ca ultimul înfometat, mi-am dat seama că încet-încet, limba mea amorțea. Puiul cu orez cred ca era „Mancare picantă cu orez și pui”. 

În altă ordine de idei, abia aștept să înceapă facultatea pentru că e o plictiseală generală pe aici și abia aștept să încep și să lucrez. 

Zilele astea o să mă ocup mult de blog și o să l modelez astfel încât să arate exact ca blogul „la visele ” mele. 

O seară frumoasă! 

Prieteni.

Salut!

Nu știu cum să încep, pentru că mi tremură mâinile pe tastatură într-un mod incredibil.

Am plecat! În sfârșit, cei care îmi sunt prieteni știu că mi-am îndeplinit cel mai mare vis al meu din ultimii ani (probabil și cel mai mare din viața mea, de până acum).

Ce să zic? Am cei mai tari prieteni de pe pământ. Nu exagerez! Probabil din cauza faptului că nu sunt mulți, am știut că dacă aveam o problemă care necesita ajutorul lor, niciodată nu eram lasat baltă.

Vă mulțumesc celor care în anii cât am stat aici, m-ați înțeles, m-ați ajutat și când a fost nevoie mi-ați spus unde am greșit.

Sper din toată inima să ne auzim cu bine și promit că o să mai scriu ce prostii fac pe acolo.


Vă iubesc pe toți și vă mulțumesc că sunteți prietenii mei!

P.S. Treaba cu blogul nu trebuia să stea chiar așa, dar în dimineața asta am întâmpinat niște probleme, vă explic eu in zilele următoare.